Implanturi faciale pentru remodelarea feţei

Implantul facial este o intervenţie chirurgicală care are ca scop principal modificarea formei şi a conturului feţei. Procedura poate fi efectuată fie pentru a corecta unele defecte din naştere sau apărute în urma anumitor accidente, fie pentru a obţine un echilibru estetic.

Zonele feţei care pot fi remodelate prin implanturi sunt bărbia, obrajii (implante malare) şi nasul.

Pregătirea preoperatorie pentru implanturile faciale

Pregătirea preoperatorie presupune efectuarea anumitor analize care să permită o bună desfăşurare a operaţiei de implant facial. Medicul chirurg va fi cel care va hotărî care sunt analizele necesare. Alte indicaţii privesc regimul alimentar, evitarea administrării de aspirină şi a altor medicamente care pot influenţa coagularea sângelui.

Operaţia de implant facial

Procedeul chirurgical este aproximativ acelaşi pentru toate părţile faciale care urmează a fi modificate. Chirurgul plastician va efectua o incizie aproape de zona unde va fi plasat implantul, apoi va crea un mic spaţiu în ţesutul facial, numit şi „buzunar”, în care implantul va fi introdus. După introducerea implantului, incizia este suturată. Operaţiile de acest tip sunt efectuate sub efectul anesteziei generale, durata procedurii fiind de aproximativ două ore. La finalul intervenţiei, incizia va fi bandajată, firele de sutură urmând a fi îndepărtate în circa 7 zile.

Posibile complicaţii ale implantului facial

Dincolo de complicaţiile comune, care pot apărea în cazul oricărei alte operaţii, precum sângerare (hematom) sau infecţie, se pot produce şi unele complicaţii specifice implantului facial.
Una dintre acestea este reprezentată de alunecarea implantului, în acest caz fiind necesară o altă intervenţie pentru a-l reaşeza. Disconforturile postoperatorii sunt inerente, dar pot fi controlate prin respectarea indicaţiilor oferite de către medic.

Recuperarea în urma implanturilor faciale

Perioada de recuperare este, în general, scurtă. Pacienta se poate întoarce la activităţile cotidiene într-o săptămână. Activitatea, nu foarte solicitantă, poate fi reluată chiar şi după două sau trei zile. Procesul de vindecare depinde în mare măsură însă de particularităţile anatomice ale fiecărei persoane.